luni, august 11, 2014

GÂNDURI DE VARĂ

Astăzi, 11 august, aproape de mijlocul lunii gustar, mi-a venit un dor să înșir câteva mărgăritare pe paginile blog-ului personal. A trecut vara cu ale ei și din lipsă de timp, nu am scris măcar câteva rânduri. Iar astăzi fiind în oaza mea de liniște și relaxare, profit de acest lucru.
Trecut-a iunie, trecut-a iulie și uite așa au fost 2 luni de muncă, stres, pe alocuri cu momente frumoase, evenimente plăcute și surprize. Iar astăzi uit de toate, pentru că s-a început mica mea vacanță. Nici acum nu îmi vine a crede, că nu mai sunt elevă sau studentă, să mă bucur de vacanțele de vară, știind că în toamnă încep iarăși studiile. În septembrie se împlinește un an de zile de când sunt angajată în câmpul muncii, dar mi se pare că a trecut o viață. Un an de zile – atâtea evenimente, oameni noi, prieteni noi, experiență acumulată, călătorii, muncă zilnică, dosare aranjate, clipe plăcute, surprize. Și parcă mai ieri am absolvit facultatea și aveam diploma de licență în mână. Puțini din cei ce își termină studiile, găsesc un loc de muncă pe placul lor. Personal îmi place ceea ce fac, uneori nu mi-aș imagina cum ar trece ziua, dacă nu aș fi la serviciu și nu mi-aș îndeplini atribuțiile.
Munca este muncă, satisfacția din timpul muncii este și ea necesară, însă partea cu odihna este cea mai interesantă. Să trecem la vara răcoroasă de anul acesta, care a trecut ca o pană în zbor. Au fost multe zile ploioase, posomorâte, care le putem recupera în luna august cu câteva săptămâni caniculare. O vară plină cu de toate – soare darnic, stropi de ploaie, fructe și legume proaspete, dimineți răcoroase, zile toride, nopți înstelate cu lună plină.
Povestea mea de vară începe într-o duminică seara, în ziua de 1 Iunie, când se sărbătorește Ziua Internațională a Copilului. Chiar dacă am trecut de vârsta copilăriei, în esență, copilul din mine este cel care mă determină să zâmbesc la razele soarelui, să fac lucruri năstrușnice fără să mă gândesc la ceea ce va urma, să mă pot bucura de tot ceea ce mă înconjoară. Copilul din mine știe să iubească, să dăruiască, să creadă că fiecare om are ceva bun în el, să creadă că nu există probleme prea mari pentru mine, că am curajul să le înfrunt și că mă pot bucura de lucrurile mărunte. 
A urmat o perioadă în care am participat la seminarii, team-building, ședințe, vizite de monitorizare, a fost deschis sezonul nunților, al aniversărilor, deci m-am bucurat din plin de momente minunate. Am îmbinat munca cu odihna, utilul cu plăcutul, zilele petrecute la birou cu ieșirile în natură.
M-am bucurat împreună cu scumpul meu frate la Balul de Absolvire. Atât de repede au trecut anii, căci acum l-am văzut deja și absolvent al liceului. L-am văzut împlinind și frumoasa vârstă de 19 ani, când trebuie să facă deja alegeri corecte în viață și să-ți găsească singur un rost. Party-ul cu fetele de ziua mea de naștere a fost unul deosebit. Aceasta înseamnă să ai prieteni adevărați, prieteni care să te surprindă, să-ți fie alături în momente de fericire și de grea încercare.
Trăiască Vara anului 2014! Vara în care mai mult ca niciodată nu aș dori să plec de acasă, vara în care vreau să-mi văd părinții sănătoși și să-i am alături mereu, vara în care m-am simțit bine cu prietenii mei, vara în care mi-am revăzut după câțiva ani mătușa din SUA, vara în care am văzut cum timpul se scurge foarte repede – Olesea, verișoara mea deja a adăugat a 8-a floare în buchetul vieții, Ema, finuța noastră are deja vârsta de a merge la școală – 7 ani, fratele meu a absolvit liceul. Și când mă gândesc că parcă mai ieri erau toți mici și acum îi văd așa mari, cu propriile dorințe și păreri, cu caractere deja formate.
Toate au fost bune și frumoase, dar ar fi fost loc și de mai bine. Se simte lipsa, lipsa persoanei dragi, se simte acea absență de nedescris și dorul din inima unei persoane în așteptare.

Vara trece, însă dragostea rămâne.

Vara trece, însă prietenii și cei dragi rămân alături.

Vara trece, însă în inima mea va rămâne o veșnică și nemărginită vară, o vară a amintirilor.

Sunflowers


Special for me

My 23th Birthday

My lovely family

Sunflowers and my friends

Party with my Girls


Happy Birthday to my Brother!

joi, mai 15, 2014


Binecuvântarea și bucuria de a avea o FAMILIE

În cea de-a 15-a zi a lunii mai, întreaga planetă sărbătorește Ziua Internațională a Familiei. Mai bine zi, sărbătoresc acele persoane care au o familie, pentru că prea mulți dintre cei din jurul nostru nu au avut parte niciodată de dragoste părintească, nu cunosc ce înseamnă să ai un cămin familial, să fii așteptat acasă sau să primești un cadou de ziua de naștere.
Personal , mă bucur de faptul că Dumnezeu mi-a dat niște părinți minunați, un frate ce-mi este alături la bine și la greu, bunici din partea tatălui și din partea mamei, pe care Domnul încă îi ține în viață, mătuși, unchi și verișori, alături de care mereu am trăit clipe minunate.
În cadrul familiei mele, mereu am fost și am rămas prima mândră fată la părinți, prima nepoțică iubită și verișoara mai mare. Din cele povestite de părinți și de cei dragi, și din câte țin eu minte, de mică eram iubită și alintată de toți (desigur până a apărea fratele meu și ceilalți verișori). Eram înconjurată de toată atenția și ceea ce era mai bun mi se oferea mie. Tatăl meu, ca orice bărbat își dorea primul copil să fie băiat, însă mare i-a fost bucuria când a aflat că are o fată cu ochi negri (ca mărgelele cum spunea bunica), brunețică și dolofană. Pentru mama, bucuria a fost și mai mare, căci a născut o fată ce îi semăna și care avea în continuare să-i fie de mare ajutor.
Anii au trecut, iar părinții mei au investit timp, atenție și resurse financiare pentru dezvoltarea mea, pentru a mă vedea fericită, împlinită, fată cu studii și cu vise realizate. S-au bucurat de realizările mele, m-au încurajat în căderile mele, au plâns cu mine în vremuri de necaz, mi-au fost alături în cele mai frumoase momente din viața mea. Cred că nu aș fi putut fi mai fericită nicăieri, decât în cadrul acestei familii, familia care mă iubește și mă acceptă așa cum sunt. Părinții mei de unde au avut, de unde nu, dar și-au dat stăruința să avem de toate: să fim îngrijiți, spălați, îmbrăcați, să avem mâncare la timp, să putem învăța, să călătorim, să mergem la biserică. Ceea ce regret acum este, că de multe ori nu le-am mulțumit la timp, nu le-am zis cât de tare îi iubesc și cât de mult țin la ei.
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că mi-a oferit prețiosul dar de a veni pe pământ în familia lui Ion și a Galinei Grăjdieru, care îi au ca părinți pe Vasile și Tavifa Grăjdieru, respectiv, Vasile și Axenia Spînu. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că îi ține în viață, sunt sănătoși și mai au puterea de a munci pentru noi. Știu că visul lor cel mai mare acum este să ne vadă așezați la casele noastre, având familii fericite, să le umplem casa de nepoți, de zâmbete și voie bună. Pentru că aceasta este cea mai mare bucurie a unui părinte – să-și vadă copilul împlinit pe plan personal și profesional. Sper că într-o bună zi, visul lor se va realiza și ne vor împărtăși bucuria mea și a fratelui meu.

Iar astăzi fiind Ziua Familiei, doresc ca Dumnezeu să binecuvânteze familiile de pe pământ, să le dea tuturor parte ca să-și întemeieze familii fericite, familii sănătoase, formate dintr-un soț și o soție, familii care să cultive dragostea pentru Domnul în inimile celor ce nu-L cunosc ca Domn și Mântuitor.
 O poză pentru istorie a fam. Grăjdieru, Cheile Bicazului, august 2007
 Revedere cu fam. Zidaru după 4 ani, Sîngerei, aprilie 2013
 O după-amiază de weekend cu familia la Bălți, iunie 2012
 Nepoții Grăjdiereni în formatul complet, Sîngerei, aprilie 2013
 Plimbărică în Parcul din or. Bălți cu mătușile, unchii și verișorii mei, iunie 2012
 O scurtă călătorie de vară la Prut, august 2012
 Alături de familie în ziua Graduării mele în Științe Politice, Chișinău, iulie 2013
 Sărbătorind ai mei 22 de ani cu fratemel meu iubit, Sîngerei, iulie 2013
 Alături de ai mei bravi verișori în ziua Botezului meu, august 2013
 Masa doldora de bucate și ograda plină de rude în ziua Botezului, august 2013
 Iubiții și scumpii mei, Sîngerei, august 2013
 Ultima seară a anului 2013 în sânul familiei, Acasă de sărbători, decembrie 2013
Pregătiți de a merge la bunici în sat pentru sărbătorirea Crăciunului pe stil vechi, Acasă de Crăciun, ianuarie 2014

joi, ianuarie 09, 2014

DOR DE FULGII DE NEA

Fulgii de nea. Unde sunt fulgii de nea din această iarnă? Unde este acea plapumă strălucitoare care acoperă pămîntul? Unde este acea haină albă a copacilor? Unde au dispărut albele căciulițe ale acoperișurilor caselor? Unde s-a risipit albul imaculat care ne curățește sufletele, care acoperă orice mizerie sau răutate? Și-a întors oare Dumnezeu fața de la noi sau ne face să mai așteptăm un pic fulgii de zăpadă? Sau poate vrea ca noi să fim mai mulțumitori și să-i cerem mai mult ceea ce ne dorim cu adevărat?
În acest an sărbătorile de iarnă au trecut fără de zăpadă, a trecut luna decembrie – luna cadourilor, și noi tot nu am avut parte de mult așteptata zăpadă. Și parcă nici iarna nu mai are același rost, nici Crăciunul sau Revelionul nu au mai avut acel farmec, nici colindatul sau uratul nu ni se par atît de interesante. Cît de minunat ar fi fost să ne bulgărim puțin cu zăpadă sau să ne dăm cu săniuța de sărbători. Sau cît de minunat ar fi fost ca în ograda fiecărui gospodar să facă popas cîte un omuleț de zăpadă.
Mi-e dor de iernile feerice cu multă zăpadă, de iernile cînd cerul își deschidea larg porțile și trimitea fulgii de nea, care în alaiuri mii și mii coborau alene pe năsucul tău, pe paltonul meu, în palmele lui sau pe căciulița ei. Mi-e dor de iernile cînd grămezile de zăpadă erau mai înalte ca mine și tata ne făcea tunel ca să putem ieși din ogradă. Și știți de ce îmi este dor? De faptul că eram o copiliță care încă credea că Moș Crăciun vine de departe cu renii săi prin troiene, care se bucura de plimbările cu săniuța, care se rostogolea prin zăpadă pînă se făceau obrajii rumeori. 
Însă și acum aștept să ningă, să ningă liniștit cu fulgi mășcați, să se pună flori de gheață la ferestre, să se formeze țurțuri la streșinile caselor. Aștept să fie acoperit orașul meu cu straturi de zăpadă moale, aștept să stau la geamul camerei mele, nins cu steluțe albe și clopoței, savurînd cafeaua și liniștea din jur și să admir dansul fulgilor de nea.
Coboară Tată Ceresc zăpadă peste cîmpuri, cerne fulgi de nea peste ale noastre frunți încrețite, peste ale noastre inimi împietrite, fă-ne mai albi decît neaua și coboară zăpadă, multă zăpadă peste Moldova! Fă-ne o bucurie în această iarnă! Fă-ne un dar ceresc la acest început de ianuarie!


luni, decembrie 23, 2013

Fiul lui Dumnezeu – un dar nemeritat pentru omenire

Cu 2000 mii de ani în urmă, Nașterea Domnului Isus Hristos a dat un impuls atît de puternic așteptării, încît din generație în generație această sărbătoare a ajuns la noi. Aşa putem explica de ce în fiecare an luna decembrie este cea mai aşteptată. Nu pentru că este finalul de an, ci pentru că vine Crăciunul. Oamenii devin mai buni, îşi amintesc de nevoile celorlalţi, dăruiesc mai multă dragoste și daruri. Bisericile devin neîncăpătoare, răsună colindele, toată lumea simte să facă ceva deosebit. Freamăt, emoție, pregătire, așteptare... 
Cei mai nerăbdători sunt bineînțeles copii, care înțeleg și simt Crăciunul pentru că se sărbătorește Nașterea unui Prunc. Dar noi, cei care L-am primit pe Isus în inimă cu ani de zile în urmă, Îl mai păstrăm încă într-o iesle?! Toate darurile noastre mai sunt încă nişte jucării nefolositoare pentru un Isus care a crescut?!
În noaptea sfîntă a Nașterii, pămîntul se oprise în loc. Pruncul adormise, iar pentru o clipă toată lumea rămase tăcută ascultînd suflarea lui Dumnezeu. Plinătatea dumnezeirii se odihnea în brațele Mariei. Gloria Celui Preaînalt umplea pămîntul. Cerul construise un pod. Îngerii cîntau slavă Pruncului. Păstorii din cîmpie vegheau turmele în tăcerea nopții. Magii și-au plecat genunchiul înaintea Pruncului să i se închine.
În noaptea Naşterii lui Isus văzduhul întreg şi tot pămîntul trebuie să se umple de cîntare, pentru că Se naşte Mîntuitorul. Și așa în versuri  de colindă, se cîntă mărturia pământească a păstorilor şi cea cerească a îngerilor, şi a stelei despre naşterea Regelui dreptăţii într-o iesle de dobitoace. 
Să-i dăm voie Lui să rămînă cu noi dincolo de decembrie şi El ne va da înţelepciunea de a trăi altfel. Să-i dăm voie lui Dumnezeu să viseze pentru noi şi vom primi binecuvîntarea de a trăi, în lumina Ieslei şi a Crucii, o viaţă care schimbă gustul lumii şi duce mai departe lumina în locurile umbrite de tristeţe.



vineri, decembrie 20, 2013

Așteptarea este ca cerul roz al zorilor

Te-ai trezit vreodată dimineața după o noapte zbuciumată de nesomn ca să aștepți nerăbdător întîmplarea unui eveniment important sau realizarea unor planuri mărețe în ziua dată? Sau ai așteptat cuprins de nerăbdare să vină mai repede apusul soarelui ca după o zi de muncă istovitoare să te poți refugia în camera ta pentru a găsi pacea lăuntrică și a dormi liniștit cît e noaptea de lungă?
Sunt sigură că ai așteptat multe lucruri în viața aceasta. Ai așteptat terminarea liceului, apoi a unei facultăți. Ai așteptat găsirea unui serviciu pe măsură, care să-ți aducă plăcere, dar și venit. Ai așteptat descoperirea marii iubiri și întemeierea unei familii. Ai așteptat organizarea unei nunți și celebrarea aniversărilor din viața ta. Ai așteptat venirea pe lume a primului copil, apoi a celui de-al doilea. Ai așteptat cît mai repede să ieși de pe patul de spital, căci nu te simțeai în largul tău. Ai așteptat să-ți găsești prieteni noi, căci cei vechi te-au părăsit pentru alții. Ai așteptat să faci înconjurul lumii și totuși nu l-ai făcut, limitîndu-te la vizitarea doar a cîtorva țări.
Ai așteptat să vină iarna să privești cum ninge liniștit, apoi îți era frig și ai așteptat venirea primăverii cu primele raze de soare și brațe de ghiocei. Ai așteptat sosirea verii cu coșuri pline cu cireșe și mult așteptata vacanță. Și deja îți era prea cald, și ai așteptat venirea toamnei cu picăturile de ploaie și cu boare de vînt. Rezultatul acestor așteptări a fost unul uimitor sau te-a dezămăgit mai mult, ți-a adus oameni dragi alături sau i-a îndepărtat de la tine, te-a făcut să fii mai sigur în propriile forțe sau te-a determinat să cazi jos. Și cîte lucruri nu ai mai așteptat să se întîmple, și uite că s-au întîmplat. Iar acum știu că ești fericit și împlinit, cum sunt și eu la momentul dat într-o mare măsură.
Așteptarea este ca cerul roz al zorilor. Poți aștepta luni, ani, zeci de ani, pentru ca la un moment dat să se întîmple o minune în viața ta. Sper să se întîmple o minune și în viața mea, pentru că am învățat să aștept. Am așteptat zile și luni, și zi de zi am așteptat din iubire, din iubire pentru el și ceea ce va urma să fie frumos. Așteptarea m-a învățat să fiu tare, să fiu răbdătoare, să cred că sunt în stare de multe lucruri. Așteptarea a consolidat legătura dintre noi doi, a mărit iubirea noastră, a creat o legătură de suflet între el și mine. Poate părea ciudat pentru unii cum poți aștepta un om care nu l-ai văzut niciodată în realitate sau cum poți să aștepți de cealaltă parte a oceanului să vii la cineva nevăzut în proprie persoană. Uite că pentru mine și pentru el acest lucru nu este ceva ieșit din comun, atîta timp cît putem iubi cu inima, putem simți cu sufletul, putem să așteptăm din iubire.
Și cînd te gîndești că orice clipă de așteptare este planul măreț al lui Dumnezeu, și ziua ți se pare mai frumoasă, și viața o trăiești cu o poftă mai mare și așteptarea ți se pare o nimica toată.
Așteptați să se întîmple momente frumoase în viața voastră, așteptați să fiți bolnav, ca mai apoi să vă bucurați de sănătate, așteptați să fiți căzut, ca mai apoi să vă bucurați de succese, așteptați ca lacrimile care vor curge pe obraz să fie șterse de persoana iubită!
Așteptați surprize plăcute, flori de primăvară, ciocolate, răspîndirea aromei de cafea, dimineți senine, nopți înstelate!
Așteptați pe cei dragi cu brațele larg deschise! Așteptați să fiți iubiți!


luni, noiembrie 04, 2013

Toamnă de poveste

                                                                                              Toamna în MOLDOVA
Toamna din acest an este mai frumoasă ca oricînd, avem parte de o toamnă bogată și călduroasă. Soarele zi de zi ne mîngîie cu razele sale puternice și nu ne permite nici măcăr dimineața să dormim mai mult. Cu toate că copacii și-au dat deja jos haina lor colorată, ici-colo mai vezi cîte o frunză aurie sau ruginie. Căci parcă nici ei nu s-ar lăsa nicidecum dezbrăcați, dar natura cu legile sale îi presează. 
            Toamna în CANADA           
Iar mie, nici nu-mi vine a crede că deja e luna noiembrie, cînd văd că temperatura din termometre urcă zi de zi și cînd simt cum soarele îmi mîngîie fața, îndeosebi la amiază. Și totuși e toamnă... O toamnă în care gospodarii și-au adunat în hambare fructe și legume, și-au pregătit cîmpurile pentru lucrările de primăvară, au cules strugurii mustoși din vie. O toamnă cînd păsările s-au înalțat în văzduh pentru a-și părăsi țara de baștină, iar micile animăluțe s-au refugiat în ascunzișurile lor pentru o iarnă rece. O toamna în care livezile și viile s-au îmbrăcat în haine de sărbătoare, țesute cu fir de aur și brodate cu fir purpuriu, o toamnă în care livezile și viile gem de mustul dulce al fructelor, o toamnă în care persistă mirosul de galbenă gutuie și se simte oriunde parfumul crizantemelor.
Așa e toamna în Moldova, o toamnă de poveste, cu zile însorite, cu grădini de flori împodobite. Să profităm de acest timp minunat de afară, fie că ieșim cu prietenii la o plimbare în parc, fie că mergem cu familia la un picnic în pădure sau fie că ieșim pe o bancă în fața casei, pur și simplu să savurăm din aerul proaspăt sau să admirăm priveliștea din jur.


CRIZANTEME PARFUMATE                                               ROADELE ANULUI 2013

vineri, octombrie 04, 2013

Oare ce este iubirea?

    Iubirea. Oare ce este iubirea? Deseori ne punem această întrebare. La auzul acestui cuvînt prima idee ce ne vine în minte este că iubirea înseamnă să dăruiești și să primești. Anume ce să dăruiești și să primești? Să îi oferi persoanei de lîngă tine și să primești în schimb clipe de fericire, atenție maximă, încurajare, susținerea în orice problemă. Iubirea este mărețul sentiment care îți injectează acel fior de necunoscut, acea dorință de a vrea să știi tot și să le încerci pe toate, de a dori să înveți și să poți totul. Iubirea ne face mai buni, mai darnici, mai setoși de frumos. 

Oare poți ca să primești iubire și să fii atît de indiferent ca să nu o oferi și tu? Personal nu știu cum ar fi acest lucru. De atîtea ori cînd mi se oferă iubire, am acea dorință de a iubi mai mult și mai mult. De atîtea ori cînd mi se spune cuvîntul: „ Te iubesc!”, pe buzele mele arde dorința de a-l repeta neîncetat. Cît de liber și degajat se simte omul cînd știe că aici, pe undeva aproape sau acolo, la capătul pămîntului, cineva îl iubește și este gata de a face orice pentru ființa iubită. Cît de fericit e omul cînd vede chipul celui drag și acel zîmbet de pe buze, pentru care ai da totul doar ca să-l vezi o clipă.


Oare noi, oamenii nu am fost creați din iubire? Oare noi, oamenii nu am fost salvați prin iubire? Oare putem exista pe pămînt fără de iubire? Nimic în lumea aceasta plină de vanitate nu s-ar realiza dacă nu ar exista iubirea. Din iubire ne-a fost dat pe pămînt cel mai frumos dar, pe Fiul lui Dumnezeu și tot ea ne mai ține în viață pînă la a doua Sa venire.
Iubiți mai mult, dăruiți dragoste neîncetat, căci odată ce ați dăruit, ve-ți primi în schimb poate de zeci de ori mai mult, căci omul a fost creat pentru a iubi și a fi iubit!


miercuri, septembrie 04, 2013

Nostalgie după studenție

Odată cu începerea noului an școlar, mi-am amintit de anii studenției mele… Parcă mai ieri am pășit cu sfială pragul facultății, într-o lume necunoscută, cu colegi și profesori noi, cu obiecte de studiu necunoscute... Acum cu zîmbetul pe față țin minte cum mă zăpăceam cînd am săptămîna pară și cînd săptămîna impară, cînd trebuie să merg la seminare și cînd în torent... În acele momente îmi venea să strig că vreau acasă, cînd vedeam cît am de pregătit. În capul meu suna istoria gîndirii politice, teorie politică, drept constituțional. Însă acum totul mi se pare ușor, deja cunoscut și rămas în urmă…
Fiind cîteva zile cu vreme mohorîtă, mi-a venit așa o nostalgie a acelor clipe frumoase petrecute cu colegii mei, a acelor ore de la care chiuleam la Mall, a acelor seminare la care toți fluturau din mîini, care mai de care să se manifeste ce și cît știe, a zilelor de naștere sărbătorite cu grupa… Mi-e dor de grupa mea 07, de torentul Administrație publică, de prelegerile D-lui Borș, cînd făceam conspecte, fiind ca niște mașini de scris, de seminarele D-rei Cozma, cînd eram trecuți la răspuns toți ca printr-o sită, de acele seminare cînd știam că dacă am răspuns tema astăzi, deja gata suntem scutiți de vreo 2-3 seminare de interogare…
Minunate au fost acele momente în care fiecare am prezentat proiectul unui oraș ideal la Obiectul de Urbanism și Amenajare a teritoriului, în care am fost mireasă, nașă și ofițer de stare civilă în cadrul obiectului Notariat și stare civilă, în care cu o mare parte din torent am mers la căminul D-lui Guțu pentru a-l felicita și nu l-am găsit… Toate lucrurile frumoase mi s-au întipărit în minte și stau acolo frumos aranjate în inima mea, căci a fost ceva deosebit… Căci grupa mea a fost una specială, cu fete frumoase și băieți puțini, dar studioși, prima grupă din torent la învățătură, dar și la distracții, grupa unde de la început aveam 4 fete cu numele Lucia, grupa cu cea mai super șefă, grupa care mereu aveam chef să chiulim, dar și munceam pentru a recupera ora pierdută…
Și uite așa în istoria grupei au rămas poze, sute de poze care ne reamintesc de Ziua Studentului petrecută la Mall, de vizita la Grădina Botanică în timpul orei de Democrație și pluripartidism, de vizita la bowling în timpul orei de Drept administrativ, de excursia de 1 Aprilie de la Odesa, de întîlnirea în centrul capitalei la Pomul de Crăciun, de ziua de 24 decembrie în care am colindat la Decanat, la catedra noastră, de serbările organizate de FRIȘPA, de Petrecerea de Graduare, de excursia de la Vadul lui Vodă… Cîte evenimente amuzante s-au petrecut, cred că ar trebui de le menționat pe pagini întregi, pagini alese, pagini ale studenției din anii 2010-2013…
Pe lîngă toate acestea, anii de studenție mi-au adus în viața mea persoane care acum îmi sunt dragi, prieteni adevărați, cunoștințe și relații noi... Dincolo de timpul petrecut la facultate, s-au ascuns alte momente frumoase – plimbări prin parcurile Chișinăului, participarea la concerte ale oamenilor de valoare, la recepții cu multă lume bună, la conferințele cu tineri plini de energie, fiind însoțită de oameni dragi mie…
Acum, însă totul a rămas în urmă, fiind doar o amintire, pentru că încep o nouă etapă în viața mea și trebuie să privesc doar spre viitor. Poate dacă mi s-ar oferi șansa să întorc timpul înapoi, doresc să fie doar clipele minunate și amuzante… Pentru că nu aș da nimic să mai fie acele nopți nedormite, acel stres dinaintea sesiunilor, acele emoții de la examenele de licență, acel dor de casă… Da, acum chiar mă simt bine, căci sunt acasă, acolo unde totul este mai dulce și mai sfînt…