DOR DE FULGII DE
NEA
Fulgii de nea. Unde sunt
fulgii de nea din această iarnă? Unde este acea plapumă strălucitoare care
acoperă pămîntul? Unde este acea haină albă a copacilor? Unde au dispărut
albele căciulițe ale acoperișurilor caselor? Unde s-a risipit albul imaculat
care ne curățește sufletele, care acoperă orice mizerie sau răutate? Și-a
întors oare Dumnezeu fața de la noi sau ne face să mai așteptăm un pic fulgii
de zăpadă? Sau poate vrea ca noi să fim mai mulțumitori și să-i cerem mai mult
ceea ce ne dorim cu adevărat?
În acest an sărbătorile de iarnă au trecut
fără de zăpadă, a trecut luna decembrie – luna cadourilor, și noi tot nu am
avut parte de mult așteptata zăpadă. Și parcă nici iarna nu mai are același
rost, nici Crăciunul sau Revelionul nu au mai avut acel farmec, nici colindatul sau uratul nu ni se par atît de interesante. Cît de minunat ar fi fost să ne
bulgărim puțin cu zăpadă sau să ne dăm cu săniuța de sărbători. Sau cît de
minunat ar fi fost ca în ograda fiecărui gospodar să facă popas cîte un omuleț
de zăpadă.
Mi-e dor de iernile
feerice cu multă zăpadă, de iernile cînd cerul își deschidea larg porțile și
trimitea fulgii de nea, care în alaiuri mii și mii coborau alene pe năsucul
tău, pe paltonul meu, în palmele lui sau pe căciulița ei. Mi-e dor de iernile cînd
grămezile de zăpadă erau mai înalte ca mine și tata ne făcea tunel ca să putem
ieși din ogradă. Și știți de ce îmi este dor? De faptul că eram o copiliță care
încă credea că Moș Crăciun vine de departe cu renii săi prin troiene, care se
bucura de plimbările cu săniuța, care se rostogolea prin zăpadă pînă se făceau
obrajii rumeori.
Însă și acum aștept să
ningă, să ningă liniștit cu fulgi mășcați, să se pună flori de gheață la
ferestre, să se formeze țurțuri la streșinile caselor. Aștept să fie acoperit
orașul meu cu straturi de zăpadă moale, aștept să stau la geamul camerei mele, nins
cu steluțe albe și clopoței, savurînd cafeaua și liniștea din jur și să admir dansul
fulgilor de nea.
Coboară Tată Ceresc zăpadă
peste cîmpuri, cerne fulgi de nea peste ale noastre frunți încrețite, peste ale
noastre inimi împietrite, fă-ne mai albi decît neaua și coboară zăpadă, multă
zăpadă peste Moldova! Fă-ne o bucurie în această iarnă! Fă-ne un dar ceresc la
acest început de ianuarie!