joi, ianuarie 09, 2014

DOR DE FULGII DE NEA

Fulgii de nea. Unde sunt fulgii de nea din această iarnă? Unde este acea plapumă strălucitoare care acoperă pămîntul? Unde este acea haină albă a copacilor? Unde au dispărut albele căciulițe ale acoperișurilor caselor? Unde s-a risipit albul imaculat care ne curățește sufletele, care acoperă orice mizerie sau răutate? Și-a întors oare Dumnezeu fața de la noi sau ne face să mai așteptăm un pic fulgii de zăpadă? Sau poate vrea ca noi să fim mai mulțumitori și să-i cerem mai mult ceea ce ne dorim cu adevărat?
În acest an sărbătorile de iarnă au trecut fără de zăpadă, a trecut luna decembrie – luna cadourilor, și noi tot nu am avut parte de mult așteptata zăpadă. Și parcă nici iarna nu mai are același rost, nici Crăciunul sau Revelionul nu au mai avut acel farmec, nici colindatul sau uratul nu ni se par atît de interesante. Cît de minunat ar fi fost să ne bulgărim puțin cu zăpadă sau să ne dăm cu săniuța de sărbători. Sau cît de minunat ar fi fost ca în ograda fiecărui gospodar să facă popas cîte un omuleț de zăpadă.
Mi-e dor de iernile feerice cu multă zăpadă, de iernile cînd cerul își deschidea larg porțile și trimitea fulgii de nea, care în alaiuri mii și mii coborau alene pe năsucul tău, pe paltonul meu, în palmele lui sau pe căciulița ei. Mi-e dor de iernile cînd grămezile de zăpadă erau mai înalte ca mine și tata ne făcea tunel ca să putem ieși din ogradă. Și știți de ce îmi este dor? De faptul că eram o copiliță care încă credea că Moș Crăciun vine de departe cu renii săi prin troiene, care se bucura de plimbările cu săniuța, care se rostogolea prin zăpadă pînă se făceau obrajii rumeori. 
Însă și acum aștept să ningă, să ningă liniștit cu fulgi mășcați, să se pună flori de gheață la ferestre, să se formeze țurțuri la streșinile caselor. Aștept să fie acoperit orașul meu cu straturi de zăpadă moale, aștept să stau la geamul camerei mele, nins cu steluțe albe și clopoței, savurînd cafeaua și liniștea din jur și să admir dansul fulgilor de nea.
Coboară Tată Ceresc zăpadă peste cîmpuri, cerne fulgi de nea peste ale noastre frunți încrețite, peste ale noastre inimi împietrite, fă-ne mai albi decît neaua și coboară zăpadă, multă zăpadă peste Moldova! Fă-ne o bucurie în această iarnă! Fă-ne un dar ceresc la acest început de ianuarie!