Binecuvântarea și bucuria de a avea o FAMILIE
În cea de-a 15-a zi a lunii mai, întreaga planetă sărbătorește
Ziua Internațională a Familiei. Mai bine zi, sărbătoresc acele persoane care au
o familie, pentru că prea mulți dintre cei din jurul nostru nu au avut parte
niciodată de dragoste părintească, nu cunosc ce înseamnă să ai un cămin
familial, să fii așteptat acasă sau să primești un cadou de ziua de naștere.
Personal , mă bucur de faptul că Dumnezeu mi-a dat niște
părinți minunați, un frate ce-mi este alături la bine și la greu, bunici din
partea tatălui și din partea mamei, pe care Domnul încă îi ține în viață, mătuși,
unchi și verișori, alături de care mereu am trăit clipe minunate.
În cadrul familiei mele, mereu am fost și am rămas
prima mândră fată la părinți, prima nepoțică iubită și verișoara mai mare. Din
cele povestite de părinți și de cei dragi, și din câte țin eu minte, de mică
eram iubită și alintată de toți (desigur până a apărea fratele meu și ceilalți
verișori). Eram înconjurată de toată atenția și ceea ce era mai bun mi se
oferea mie. Tatăl meu, ca orice bărbat își dorea primul copil să fie băiat,
însă mare i-a fost bucuria când a aflat că are o fată cu ochi negri (ca mărgelele
cum spunea bunica), brunețică și dolofană. Pentru mama, bucuria a fost și mai
mare, căci a născut o fată ce îi semăna și care avea în continuare să-i fie de
mare ajutor.
Anii au trecut, iar părinții mei au investit timp,
atenție și resurse financiare pentru dezvoltarea mea, pentru a mă vedea
fericită, împlinită, fată cu studii și cu vise realizate. S-au bucurat de
realizările mele, m-au încurajat în căderile mele, au plâns cu mine în vremuri
de necaz, mi-au fost alături în cele mai frumoase momente din viața mea. Cred
că nu aș fi putut fi mai fericită nicăieri, decât în cadrul acestei familii,
familia care mă iubește și mă acceptă așa cum sunt. Părinții mei de unde au
avut, de unde nu, dar și-au dat stăruința să avem de toate: să fim îngrijiți, spălați,
îmbrăcați, să avem mâncare la timp, să putem învăța, să călătorim, să mergem la
biserică. Ceea ce regret acum este, că de multe ori nu le-am mulțumit la timp,
nu le-am zis cât de tare îi iubesc și cât de mult țin la ei.
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că mi-a oferit
prețiosul dar de a veni pe pământ în familia lui Ion și a Galinei Grăjdieru, care
îi au ca părinți pe Vasile și Tavifa Grăjdieru, respectiv, Vasile și Axenia
Spînu. Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru că îi ține în viață, sunt sănătoși
și mai au puterea de a munci pentru noi. Știu că visul lor cel mai mare acum este
să ne vadă așezați la casele noastre, având familii fericite, să le umplem casa
de nepoți, de zâmbete și voie bună. Pentru că aceasta este cea mai mare bucurie
a unui părinte – să-și vadă copilul împlinit pe plan personal și profesional. Sper
că într-o bună zi, visul lor se va realiza și ne vor împărtăși bucuria mea și a
fratelui meu.
Iar astăzi fiind Ziua Familiei, doresc ca Dumnezeu să
binecuvânteze familiile de pe pământ, să le dea tuturor parte ca să-și
întemeieze familii fericite, familii sănătoase, formate dintr-un soț și o soție,
familii care să cultive dragostea pentru Domnul în inimile celor ce nu-L cunosc
ca Domn și Mântuitor.
O poză pentru istorie a fam. Grăjdieru, Cheile Bicazului, august 2007
Revedere cu fam. Zidaru după 4 ani, Sîngerei, aprilie 2013
O după-amiază de weekend cu familia la Bălți, iunie 2012
Nepoții Grăjdiereni în formatul complet, Sîngerei, aprilie 2013
Plimbărică în Parcul din or. Bălți cu mătușile, unchii și verișorii mei, iunie 2012
O scurtă călătorie de vară la Prut, august 2012
Alături de familie în ziua Graduării mele în Științe Politice, Chișinău, iulie 2013
Sărbătorind ai mei 22 de ani cu fratemel meu iubit, Sîngerei, iulie 2013
Alături de ai mei bravi verișori în ziua Botezului meu, august 2013
Masa doldora de bucate și ograda plină de rude în ziua Botezului, august 2013
Iubiții și scumpii mei, Sîngerei, august 2013
Ultima seară a anului 2013 în sânul familiei, Acasă de sărbători, decembrie 2013
Pregătiți de a merge la bunici în sat pentru sărbătorirea Crăciunului pe stil vechi, Acasă de Crăciun, ianuarie 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu