Frumoasă-i iarna în Moldova

E iarăși iarnă în Moldova… Miroase a brad, miroase pe uliță a pîine coaptă, miroase a portocale. Iarna în Moldova este anotimpul de vis – toate dealurile și cîmpiile sunt acoperite cu un strat gros de zăpadă. Pomii încărcați de luminițe îmbracă și ei haine albe, fiind împodobite parcă cu diamante prețioase. Casele își pun căciulițe albe să fie și ele la modă. Anul acesta avem zăpadă din plin, zăpadă albă, moale, zăpadă cum doar în Moldova poate fi.

Sunt acasă, în Moldova, dar totuși duc dorul iernii de acasă – dorul iernii mele din copilăria petrecută la Sîngerei. Dorul iernilor lungi cu nămeți de 2 metri, cînd tăticul ne săpa tuneluri ca să putem ieși din ogradă, cînd împreună cu fratele făceam babe de zăpadă mai mari ca noi, ne tăvăleam și ne bulgăream cu zăpadă, cînd ne dădeam cu săniuța toată ziua și seara ajungeam acasă cu obrăjorii rumeori, aranjîndu-ne repede lîngă soba fierbinte.

Acum pot doar cu nostalgie să-mi amintesc de acele timpuri – iarna avem zăpadă din ce în ce mai puțin, focul în sobă nu mai arde, copii tot mai puțini sunt la derdeluș, și eu am crescut, iar iarna de la capitală nu este la fel ca a mea de acasă.

Iarna în Moldova este anotimpul care adună toată lumea într-o conspirație a dragostei, a bunăvoinței, a purității, într-o atmosferă călduroasă în familie, în jurul Pomului de Crăciun, cu răsunet de colinde, cu flori de gheaţă la ferestre.

Nicăieri nu este mai frumoasă, decît iarna de acasă...

 Ulița copilăriei mele unde ne dădeam la vale cu săniuța

Priveliștea de la geamul meu - iarna studenției mele