luni, decembrie 23, 2013

Fiul lui Dumnezeu – un dar nemeritat pentru omenire

Cu 2000 mii de ani în urmă, Nașterea Domnului Isus Hristos a dat un impuls atît de puternic așteptării, încît din generație în generație această sărbătoare a ajuns la noi. Aşa putem explica de ce în fiecare an luna decembrie este cea mai aşteptată. Nu pentru că este finalul de an, ci pentru că vine Crăciunul. Oamenii devin mai buni, îşi amintesc de nevoile celorlalţi, dăruiesc mai multă dragoste și daruri. Bisericile devin neîncăpătoare, răsună colindele, toată lumea simte să facă ceva deosebit. Freamăt, emoție, pregătire, așteptare... 
Cei mai nerăbdători sunt bineînțeles copii, care înțeleg și simt Crăciunul pentru că se sărbătorește Nașterea unui Prunc. Dar noi, cei care L-am primit pe Isus în inimă cu ani de zile în urmă, Îl mai păstrăm încă într-o iesle?! Toate darurile noastre mai sunt încă nişte jucării nefolositoare pentru un Isus care a crescut?!
În noaptea sfîntă a Nașterii, pămîntul se oprise în loc. Pruncul adormise, iar pentru o clipă toată lumea rămase tăcută ascultînd suflarea lui Dumnezeu. Plinătatea dumnezeirii se odihnea în brațele Mariei. Gloria Celui Preaînalt umplea pămîntul. Cerul construise un pod. Îngerii cîntau slavă Pruncului. Păstorii din cîmpie vegheau turmele în tăcerea nopții. Magii și-au plecat genunchiul înaintea Pruncului să i se închine.
În noaptea Naşterii lui Isus văzduhul întreg şi tot pămîntul trebuie să se umple de cîntare, pentru că Se naşte Mîntuitorul. Și așa în versuri  de colindă, se cîntă mărturia pământească a păstorilor şi cea cerească a îngerilor, şi a stelei despre naşterea Regelui dreptăţii într-o iesle de dobitoace. 
Să-i dăm voie Lui să rămînă cu noi dincolo de decembrie şi El ne va da înţelepciunea de a trăi altfel. Să-i dăm voie lui Dumnezeu să viseze pentru noi şi vom primi binecuvîntarea de a trăi, în lumina Ieslei şi a Crucii, o viaţă care schimbă gustul lumii şi duce mai departe lumina în locurile umbrite de tristeţe.



vineri, decembrie 20, 2013

Așteptarea este ca cerul roz al zorilor

Te-ai trezit vreodată dimineața după o noapte zbuciumată de nesomn ca să aștepți nerăbdător întîmplarea unui eveniment important sau realizarea unor planuri mărețe în ziua dată? Sau ai așteptat cuprins de nerăbdare să vină mai repede apusul soarelui ca după o zi de muncă istovitoare să te poți refugia în camera ta pentru a găsi pacea lăuntrică și a dormi liniștit cît e noaptea de lungă?
Sunt sigură că ai așteptat multe lucruri în viața aceasta. Ai așteptat terminarea liceului, apoi a unei facultăți. Ai așteptat găsirea unui serviciu pe măsură, care să-ți aducă plăcere, dar și venit. Ai așteptat descoperirea marii iubiri și întemeierea unei familii. Ai așteptat organizarea unei nunți și celebrarea aniversărilor din viața ta. Ai așteptat venirea pe lume a primului copil, apoi a celui de-al doilea. Ai așteptat cît mai repede să ieși de pe patul de spital, căci nu te simțeai în largul tău. Ai așteptat să-ți găsești prieteni noi, căci cei vechi te-au părăsit pentru alții. Ai așteptat să faci înconjurul lumii și totuși nu l-ai făcut, limitîndu-te la vizitarea doar a cîtorva țări.
Ai așteptat să vină iarna să privești cum ninge liniștit, apoi îți era frig și ai așteptat venirea primăverii cu primele raze de soare și brațe de ghiocei. Ai așteptat sosirea verii cu coșuri pline cu cireșe și mult așteptata vacanță. Și deja îți era prea cald, și ai așteptat venirea toamnei cu picăturile de ploaie și cu boare de vînt. Rezultatul acestor așteptări a fost unul uimitor sau te-a dezămăgit mai mult, ți-a adus oameni dragi alături sau i-a îndepărtat de la tine, te-a făcut să fii mai sigur în propriile forțe sau te-a determinat să cazi jos. Și cîte lucruri nu ai mai așteptat să se întîmple, și uite că s-au întîmplat. Iar acum știu că ești fericit și împlinit, cum sunt și eu la momentul dat într-o mare măsură.
Așteptarea este ca cerul roz al zorilor. Poți aștepta luni, ani, zeci de ani, pentru ca la un moment dat să se întîmple o minune în viața ta. Sper să se întîmple o minune și în viața mea, pentru că am învățat să aștept. Am așteptat zile și luni, și zi de zi am așteptat din iubire, din iubire pentru el și ceea ce va urma să fie frumos. Așteptarea m-a învățat să fiu tare, să fiu răbdătoare, să cred că sunt în stare de multe lucruri. Așteptarea a consolidat legătura dintre noi doi, a mărit iubirea noastră, a creat o legătură de suflet între el și mine. Poate părea ciudat pentru unii cum poți aștepta un om care nu l-ai văzut niciodată în realitate sau cum poți să aștepți de cealaltă parte a oceanului să vii la cineva nevăzut în proprie persoană. Uite că pentru mine și pentru el acest lucru nu este ceva ieșit din comun, atîta timp cît putem iubi cu inima, putem simți cu sufletul, putem să așteptăm din iubire.
Și cînd te gîndești că orice clipă de așteptare este planul măreț al lui Dumnezeu, și ziua ți se pare mai frumoasă, și viața o trăiești cu o poftă mai mare și așteptarea ți se pare o nimica toată.
Așteptați să se întîmple momente frumoase în viața voastră, așteptați să fiți bolnav, ca mai apoi să vă bucurați de sănătate, așteptați să fiți căzut, ca mai apoi să vă bucurați de succese, așteptați ca lacrimile care vor curge pe obraz să fie șterse de persoana iubită!
Așteptați surprize plăcute, flori de primăvară, ciocolate, răspîndirea aromei de cafea, dimineți senine, nopți înstelate!
Așteptați pe cei dragi cu brațele larg deschise! Așteptați să fiți iubiți!