Eternitate, unde fugi?

Astăzi m-au copleșit amintirile ultimului sunet de clopoțel din viața mea. Cu mare dor și nostalgie mi-au trecut prin minte clipele frumoase petrecute alături de colegii mei de liceu. Au trecut deja doi ani de cînd am absolvit liceul, dar în suflet mai port acea fărâmă de copiliță neastâmpărată, mai simt acel fior al dragostei din liceu, acel ultim clinchet de clopoțel.

Ehhh, ce timpuri frumoase au mai fost!!!! Toate acestea datorită unei diriginte cumsecade, mereu cu inima deschisă pentru noi, datorită unor colegi de aur, mereu puși pe șotii, datorită dascălilor noștri ce ne erau și prieteni, datorită faptului că am fost un colectiv unit, dornic de a cunoște și de a face multe lucruri frumoase.  

Parcă și acum țin minte ultimul 31 mai. Toți colegii îmbrăcați la „ patru ace”, purtând cîte opanglica inscripționată "Absolvent 2010", o festivitate memorabilă, o gală de premiere, 
un ultim vals prietenesc, cuvinte dulci de despărțire și sute de poze păstrate ca amintire în arhiva personală a fiecăruia dintre noi. Apoi o ieșire în natură scăldată în multe zâmbete, năzbâtii, discuții și încheiată cu o plimbare de seară obositoare. Drumul spre casă nicidecum nu îl voi uita, la fiecare zece pași făceam câte un popas, pentru ca un coleg de-al nostru drag să facă „Boom” și să mai guste câte o bucățică de frigărui din farfuria ce o ducea șefa clasei… Deja fiecare cum putea așa se descurca cu piciorușele sale... JJJ Acestea da amintiri plăcute!!!

    Acum, odată ce am absolvit liceul fiecare o luăm pe drumul nostru în viață și oricât nu am încerca să întoarcem timpul înapoi, nu va mai fi ca prima dată.

Mi-ar fi plăcut și astăzi să ne reîntâlnim în pragul liceului ca altădată cu buchete imense de trandafiri, dar este imposibil deja… Totuși acolo unde sunteți, să știți că nu am uitat de voi și vă transmit cele mai sincere urări de bine și succese în toate!!!! Vă pupăcesc pe toți….